Cum ne raportăm la spiritul neamului românesc?

 „Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea ce bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea” (Luca, 10, 40-41). Astfel glăsuia Mântuitorul către o femeie cu numele de Marta (în fapt către noi toţi!), îngrijorată peste măsură că sora sa se aşezase la „picioarele Domnului [şi] asculta cuvântul Lui”, iar ea „se silea cu multă slujire”, adică nu-şi mai vedea capul de treabă şi de griji! Continue reading

O CALE CĂTRE ROMÂNIA PROFUNDA

Pentru a ieşi din universul micului ecran, pentru a încerca măcar încetinirea invaziei omului plat, homo planis, a lui homo videns aservit ecranului TV şi/sau Laptop, avem şansa întoarcerii şi descoperirii căii de acces către România profundă, către România reală, întru cercetarea şi descoperirea viziunii româneşti asupra lumii revelată de tradiţiile şi literatura populară. Este poarta împărătească prin care intrăm în lumea realului, eliberîndu-ne de fascinaţia oglinzii fermecate e ecranului plat, recăpătînd viziunea integratoare a umanităţii din noi. Mircea Eliade, în eseul Teme folclorice şi creaţie artistică, din volumul Insula lui Euthanasius (1943), vorbeşte despre rolul porţii, care împlineşte în viaţa poporului român rolul unei făpturi magice, care veghează la toate actele capitale din viaţa insului. Prima trecere pe sub poartă înseamnă aproape o intrare în viaţă, în viaţa reală de afară. Poarta veghează la căsătorie, şi pe sub poartă mortul e dus solemn, spre lăcaşul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintîi; ciclul e închis, şi poarta rămîne mai departe, cu un om mai puţin, să vegheze alte naşteri, alte nunţi, alte morţi. Continue reading

Proiect: „Iașii, atunci și acum”

Propunem un proiect intitulat “Iaşii, atunci şi acum“, în care locuri şi edificii ignorate să fie înfăţişate aşa cum apar în ilustraţii de arhivă, după cum le-a surprins privitorul de altă dată, dar şi în imagini recente, din în zilele noastre. Am dori o expoziţie dublată de un album care să înfăţişeze aceste obiective de patrimoniu, însoţindu-le cu o informaţie cât mai bogată de ordin istoric şi cultural. Un simpozion şi editarea volum de studii sunt, de asemenea, acţiuni care vor pune în valoare rezultatele demersului nostru.

Continue reading

Metamorfoza națiunii române. A cincea etapă

Puţine sunt ocaziile când conceptele prăfuite şi aproape încadrate într-un şablon rigid mai sunt trecute printr-o revizuire structurală. Aceasta este însă fericita situaţie în care, prin iniţiativa domnilor Vasile Boari, Sergiu Gherghina şi Radu Murea, ideile subsumate naţiunii şi identităţii naţionale au fost supuse unei analize moderne şi reactualizate în conturul secolului XXI. Într-o abordare pluridisciplinară, cu specialişti din Istorie, Sociologie, Lingvistică, Ştiinţe Politice se reuşeşte o revalorizare a conceptului de naţiune şi a valenţelor sale, descărcate fiind de toate tarele secolului totalitarismelor şi prezentate într-o formulă pe deplin acceptabilă în noul mileniu. Continue reading

Elogiul tradiționalismului

Orice societate trăieşte dual, căutând să îmbine, când mai armonic când mai tensionat, cele două linii de evoluţie interioară: cea inovatoare-liberală şi cea tradiţionalist-conservatoare. Studii sociologice serioase au devoalat funcţionarea acestui mecanism şi adeseori au detaliat profilul aparte pe care cele două dimensiuni le capătă de la ţară laţarăsau la civilizaţii diferite.

În România, comunismul a bulversat într-o anumită măsură această schemă de evoluţie deoarece prin trăsăturile sale atipice regimul totalitar a conservat fragmente din social dar a şi inovat masiv (nu neapărat în sensul bun al cuvântului). Rezultatul pare să fie astăzi o Continue reading

Reconfigurarea valorilor. Perenitate vs. false valori/falși generatori de modele

Poate mai presus de orice, România modernă a ajuns un model pentru generaţiile viitoare datorită unui efort fantastic de configurare şi respect al valorilor.  România interbelică a stat pe aceleaşi baze până când comunismul a bulversat o ordine naturală care, atunci, multiplica firesc o societate de tip european. Entuziasmul şi iluziile ne-au făcut după ’89 să credem că ne putem întoarce peste noapte la reperele normalităţii. Din nefericire, orbecăim printr-un amurg al existenţei naţionale, căutând ceea ce nu mai există. Ne-am uitat sau abandonat valorile, am pus în loc idoli falşi, jonglăm cu vorbe goale, am ridicat pe socluri personalităţi golite de conţinut. În locul existenţei încărcate de sens, vieţuim în haos, ne agităm fără rost, clădim pe nisip şi privim cum se năruie zi de zi toţi pilonii vieţii naţionale. Continue reading