Nevoia de civism

MiciiVictoriiCivice-logo-580px-013Prezenţa mare la vot din turul al doilea al alegerilor prezidenţiale de anul trecut, cea mai mare din ultimii 18 ani, este un semn că românii s-au săturat de eterna tranziţie post-decembristă, fiind totodată un indicator al faptului că aceştia au înţeles că votul este datoria minimă care trebuie îndeplinită de către societatea civilă pentru ca democraţia să funcţioneze. Mobilizarea cetăţenilor este îmbucurătoare, chiar dacă pentru o eficienţă sporită a democraţiei este nevoie de mai mult.

Oricare ar fi „aleşii poporului”, aceştia nu vor putea cu adevărat să fie reprezentativi pentru electorat atât timp cât vocea cetăţenească nu se face auzită în mod concret, lucid şi nu în cele din urmă, civilizat. Şi nu mă refer aici doar la opinia publică adesea „vocală” prin intermediul mass-mediei, ci la prestanţa societăţii civile care este încă absentă nemotivat. Continue reading

Ce așteaptă oamenii de la Klaus Iohannis

Alegerile prezidențiale s-au încheiat iar lucrurile au revenit cumva la firescul lor. Premierul și-a luat vacanță iar politicienii apar mai puțin pe la televiziuni. De fapt, doar cei care își plângeau cu sinceritate neprihănirea în fața Parlamentului au fost subiect de știre Breaking News. Votul românilor de pe 16 noiembrie a fost unul istoric, aşa au clamat mai mulți publiciști. Nu spunem nu, dar suntem mai rezervați în a acorda toate meritele candidatului Klaus Iohannis. Este clar că modul său de acțiune a fost unul diferit în campanie, în parte pentru că nu este obișnuit cu mecanismele politicii dâmbovițene, în parte pentru că și-a propus să fie altfel. Ceea ce la diferenția de contracandidat a fost naturalețea. Chiar și prin stângăciile sale Iohannis a fost mai natural decât Victor Ponta. S-a raportat altfel la mașinațiunile politice, a crezut mai mult în felul său de a fi, a făcut mai des apel la principii decât la cifre. Acum, putem spune că ceea ce toată lumea arăta ca avantaj, poziția lui Victor Ponta de premier, s-a dovedit ulterior a fi un dezavantaj. Pericolul ca un singur partid să controleze toate instituțiile i-a scos pe români la vot și în stradă, iar acest lucru trebuie înțeles atât de câștigători cât și de cei învinși. Continue reading

Educația – de la capitalizare la recuperarea factorului uman

IDEAS-SocietyDincolo de intersectarea cu viața, școala poate fi un mod de viață, un ethos social cu aspecte care privesc analiza noastră imediată. Fracturi ale iconologiei clasice legată de școală pot provoca, la un timp, motive de reflecție. Pentru prezentul material, un astfel de moment de viață mi-a provocat reacția. Pauza de ora 10.00, până de curând, în orice școală din România era marcată de „programul cornul și laptele”, atenția alimentară care transmitea în contextul școlii un mesaj, discret dar sistemic, asupra grijii Statului- un soi de ingenuă chemare la legalizarea statutului fiecărui cetățean român drept „asistat social”. Copiii mâncau sau se jucau cu alimentele, cadrele didactice, învățătoare ori profesoare, priveau sau se retrăgeau în colțuri de cancelarii. Nu păreau să conteze pentru ordonatorii de direcții sociale, atenți la capitalizarea relației cu elevii, deloc cu profesorii. Apoi anul 2013 a consemnat un crescendo al informației negative la adresa a trei profesii 100% vocaționale: cadrele didactice, cadrele medicașle și preoții. Merită o cercetare mai adâncă iconologia urâtului prin care aceste 3 direcții profesionale au fost ranforsate în mentalul colectiv. Și aceasta în vreme ce adevărații dușmani ai frumosului social, ne-au dovedit analizele DNA, ocupă funcții politice, ocupau rezervațiile socio-politice ale instituțiilor politice din Țară. Continue reading

Dreapta care ne lipsește

După o lungă vară politică fierbinte, urmează o scurtă toamnă electorală, nu neaparat febrilă, ci mai degrabă apăsătoare. Situația seamănă enervant de bine cu cea din toamna anului 2000, când presimțeam cu toții că PSD urma să domine autoritar țara pentru următorii ani. Ca și atunci, se simte senzația de apăsare a inevitabilului.

Și, la fel ca atunci, forțele de Dreapta sunt slabe – pentru că sunt împărțite și pentru că nu sunt stabile ideologic. Zece ani cu președinte la Cotroceni par să lase Dreapta într-o stare aproape neschimbată față de cea de acum 15 ani. Cum de a fost posibil?

Pentru a putea da răspunsul, trebuie să aruncăm o privire asupra a ceea ce a însemnat Dreapta în România, după 1989. Continue reading

Felicitările Pascale și politica

250219-250219-2004-politicieni.mp4.snapshot.1Felicitările politice, însă, nu pot fi interpretate de bietul cetăţean decît în tonul unei ipocrizii ieftine. Ele mai mult irită şi stârnesc furia celor umiliţi deja de politicile publice jalnice ale ultimelor guverne. În nici un caz nu renasc speranţa de mai bine şi încrederea în politicieni.

Felicitările politice sunt o dublă insultă.  Continue reading

Poate fi Biserica un factor al schimbării sociale?

       La finalul anului trecut și începutul anului actual, activitatea Bisericii Ortodoxe din România a fost deseori analizată pe prima pagină a ziarelor sau la ore de maximă audiență la televizor. Perspectiva pe care au adoptat-o jurnaliștii explica faptul că în România nu există școli pentru că foarte mulți bani se îndreaptă spre construirea de biserici. Recent, opt persoane, implicate la vârf în fotbalul românesc, au fost condamnate la închisoare pentru evaziune fiscală și înșelăciune, pagubele la bugetul național fiind de câteva milioane de lei. Nu mai vorbim de politicienii corupți, unii dintre ei condamnați, care au înșelat statul cu sute de mii sau chiar milioane de euro. Banii sustrași de aceștia nu puteau merge la spitale și la școli? Dar de data aceasta presa s-a rezumat doar să informeze populația nu să ofere și o cheie de interpretare.

Continue reading

De ce ne place să fim mai mult „altfel” decât „asemănători”? Lucian Boia – „De ce este România altfel”?

Lucrarea istoricului Lucian Boia, citită furibund în întreaga ţară, pare a fi o carte scrisă la vremuri de cumpănă, din amarul sufletului. O carte scrisă din tristeţea unei constatări dureroase: românii nu au reuşit până în secolul XXI să-şi depăşească slăbiciunile evidente şi să ajungă din urmă Europa. Într-un fel, autorul continuă o tradiţie de revoltă autohtonă începută de Emil Cioran prin „Schimbarea la faţă a României”. Doar că, în ciuda lepădării totale de un trecut considerat nefericit şi umilitor,  nu mai are acel final optimist şi acea proiecţie spre un viitor al resurecţiei ci îngroapă orizonturile ce vor veni într-un pesimism sumbru. Din amărăciune probabil, alături de o radiografie raţională şi profundă apar şi multe exagerări, concluzii nerealiste şi chiar verdicte prezentate intenţionat drept ipoteze şocante. Continue reading

Curtea domnească din Iași și „arta restaurării” profitabile

        În jurul anului 1900, cercurile politice de la Bucureşti au decis să restaureze principalele monumente istorice din Iaşi: Curtea domnească, biserica Sf. Nicolae Domnesc şi biserica mănăstirii Sf. Trei Ierarhi. Iniţiativa a bucurat nespus pe ieşeni, însă după începerea lucrărilor elita culturală moldavă a fost oripilată de soluţiile de „restaurare” folosite de arhitecţii implicaţi: Lecomte du Nouy şi I. D. Berindei. Biserica mănăstirii Sf. Trei Ierarhi a fost profund modificată faţă de ctitoria lui Vasile Lupu, iar biserica Sf. Nicolae Domnesc, construită de Ştefan cel Mare, a fost practic demolată şi reconstruită din temelie. În timpul lucrărilor de la Palatul Administrativ, ridicat pe ruinele Curţii domneşti, au fost descoperite o sumedenie de fundaţii şi pivniţe ce au aparţinut cândva palatelor domnilor Moldovei. Marea majoritate a acestora au fost sacrificate pentru a face loc noului Palat Administrativ şi de Justiţie, actualul Palat al Culturii din Iaşi. Continue reading

Salvați subteranele Palatului Culturii din Iași!

Apel către intelectualitatea ieşeană, mediul politic şi factorii decizionali administrativi  

          Sub ochiul nostru atent doar la problemele efemere ale cotidianului se produce, în mod silenţios dar decisiv, un atac dramatic la patrimoniul şi identitatea locală.  O mostră unică de memorie arheologică medievală, parte din vechile palate ale domnitorilor Moldovei, este pe punctul de a fi acoperită pentru totdeauna, din inconştienţă şi rea voinţă. Dacă „înţelegem” activismul demolator şi aducător de grabnic profit  al constructorilor, să mai spunem că factorii culturali implicaţi acolo (conducerea Palatului Culturii, arheologi, istorici, Comisii bucureştene de specialitate) au avut ori o atitudine de opoziţie călduţă ori una de-a dreptul colaboraţionistă, de pactizare cu distrugătorii. Continue reading

Dispariția Seniorilor

Interesat fiind de alegerile prezidențiale din Franța, am redeschis televizorul dupa o bună perioada de timp în care pentru mine acesta a reprezentat o simplă piesă de mobilier. Inevitabil, curiozitatea m-a facut sa zăbovesc mai mult decât era cazul privind și la personajele politice autohtone, care se pregătesc de iminentul scrutin local. Am constatat cu frustrare că noii sau vechii politruci ne consideră în continuare o gașca de idioți si incearcă sa ne mâne in permanență precum o turmă de vite… Adunătura de ridicoli semidocţi care însă ne propune solutii mesianice, are reprezentanți de seamă în persoana stimabilului deputat Daniel Oajdea, individ care și-a cumparat jilțul din Parlament vânzând locuri in căminele din campusul studentesc ieșean. Continue reading