A fi creştin-democrat

shaking-handsO societate are viitor dacă se bazează pe oameni capabili să articuleze politic dinamica preocupărilor umane. Din acest motiv, este nevoie de idei şi de dezbateri tematice care să surprindă constantele şi să aproximeze variabilele dăinuirii în timp a comunităţilor omeneşti. Exerciţiul dialogului presupune existenţa mai multor matrice teoretice care să se îmbine în vederea unui sinteze coerente şi concrete. Aşadar, ce înseamnă a avea o cultură politică creştin-democrată?

O întrebare firească dacă ţinem cont de constatarea că valoarea empirică a unei asemenea orientări (meta)politice nu a putut fi încă observată pe teritoriul României, decât eventual tangenţial, la nivel individual şi oricum mai mult în mod declarativ. Continue reading

Creştin-democraţie şi conservatorism

shaking-handsPractica politică a acestui veac post-ideologic pare să excludă orice doctrină politică forte, preferând maleabilei, dar totuşi venerabilei frontiere stânga şi dreapta un populism indistinct, moale, acomodant. În această devenire, nu pierde stânga nivelatoare, expertă în flatarea pasiunilor joase ale maselor, ci dreapta, înrădăcinată într-o tradiţie spirituală, culturală şi socială sub un perpetuu asediu.

Atât conservatorismul, cât şi creştin-democraţia se definesc în raport cu tradiţia. Simplificând la extrem, aş spune că pentru amândouă tradiţia este expresia unei ordini trasncendente. Într-o viziune creştină conservatoare, există o strânsă legătură între odinea firii şi orânduirea societăţilor umane. De aceea, spre deosebire de meliorismul stângii, dreapta creştină conservatoare porneşte, în filozofia sa, de la acceptarea datelor naturii umane şi a imperfecţiunilor relaţiilor sociale care decurg din acestea, rezistând tentaţiilor ingineriei sociale, care a generat atât industrializarea dezumanizantă, cât şi comunismul. Continue reading