Pentru o cultură constructivă a dezbaterii

other-table

Înainte de toate, ne punem următoarea problemă: are vreun sens această idee de cultură constructivă a dezbaterii? Poate dacă nu ne-ar atrage atenţia valurile de reacţii la unele evenimente ale cotidianului, o asemenea chestiune ar fi lipsită de legitimitate, sau pur şi simplu ar putea fi pusă sub semnul interogaţiei în urma celor mai mărunte evenimente care ating, câtuşi de puţin, sfera spaţiului public.

Admitem aserţiunea că un formator de opinie, fie că se consideră liberal, socialist, conservator, etc. – respingem din această ecuaţia orice formă de coagulare a unui discurs extremist – înţelege să se raporteze în maniere distincte, sau să-şi asume poziţii mai mult sau mai puţin critice faţă de normele după care este gândit spaţiul public. Deşi există o astfel de barieră în coagularea unui discurs comun, nu considerăm atipică prezenţa înţelesului de solidaritate. Continue reading

Graba de a părea educaţi

4430444-A-person-or-people-in-a-hurry-run-a-day-long-race-against-time-on-clocks--Stock-Vector

Un proverb românesc spune că „graba strică treaba”, iar un altul îl completează adăugând că „cine se grăbeşte, curând osteneşte”. Fie că vorbim de individ, fie de comunitate, cele două proverbe nu îşi pierd validitatea. Dacă indivizii care alcătuiesc comunitatea îşi fac temele serios, ajung la aceeaşi concluzie. Pentru a-ţi face însă temele este nevoie de valori şi modele, îndrumare şi formare, muncă şi dedicare. Mai pe scurt, este nevoie de parcurgerea drumului neasfaltat al educaţiei.

Tocmai educaţia este capitolul la care stăm cel mai prost, însă nu nepărat din cauza motivelor cel mai des invocate (sistem educaţional de stat prost gândit şi oricum „prea de stat”, sau salarizarea inadecvată a cadrelor didactice), ci mai ales din cauza unei reflecţii insuficiente asupra conceptului de educatio. Continue reading

Familia în satul românesc. Noi provocări și redefiniri

pictura-zilei-casa-taraneasca

După o perioadă destul de agitată, pe parcursul căreia comunitatea rurală românească a revenit în centrul atenției prin ipostaze profunde pe care pare că de multe ori le ascunde, credem de cuviință că este necesară o repunere a nucleului social – familia – sub semnul unor noi interogații și interpretări. De regulă, atunci când constatăm interacțiunile dintre justiție, de oricare tip ar fi aceasta, și spațiul rural, suntem nevoiți să asistăm la adevărate „cutremure” și agitații Social Media. Indiferent dacă la bază există evenimente reale, inventate sau provocate de unii actori ai mijloacelor de informație actuale, avem ocazia de a descoperi permanent lucruri noi care șochează o parte considerabilă din rândul altor categorii sociale. Toate încununează complexitatea evoluției satului românesc.

Ceea ce surprinde, este faptul că avem nevoie de evenimente conjuncturale pentru a regăsi unele înțelesuri de solidaritate și coeziune din interiorul comunității rurale românești. Parcurgând unele lecturi sau intervenții publicistice, observăm multe tentative de analiză ce își trasează obiective cât se poate de clare pentru a explica prăbușirea spațiului rural din aproape toate punctele de vedere: „moștenirea” unui regim totalitar de tip comunist, efectele nivelului de scăzut de trai, sistemul educațional precar etc. Continue reading

Cultura păcii

„Schimbarea” care a survenit în România odată cu înlăturarea deloc elegantă a cuplului Ceauşescu a aruncat ţara noastră pe extenuantul drum al tranziţiei: tranziţie politică, economică şi mentalitară… Obiectivele guvernărilor post-decembriste au fost şi, din păcate încă rămân, de a democratiza sistemul politic, de a pune în funcţiune o economie de piaţă competitivă şi, nu în ultimul rând, de „a diminua” impactul coliziunii dintre valorile societale vestice şi orizontul mentalitar comunizat al cetaţenilor români.

Tocmai acest ultim aspect era şi este cel mai important, pentru că atât politicul cât şi economicul sunt determinate de predispoziţia mentală faţă de acele idei interzise de regimul comunist dar care asigură stabilitatea şi fundamentează coeziunea unei societăţi. Continue reading

Să ne facem o idee despre cultura politică

semne-de-intrebare1Decizia Curţii Constituţionale de a declara neconstituţional aliniatul 3 al articolului 19 din legea partidelor politice (nr.14/2003) ar putea fi imboldul pe care societatea românească îl aşteaptă pentru a reveni din vacanţa tranziţiei. Dacă în Parlament s-ar demara un proces de revizuire al respectivului aliniat pentru a transforma legea în una mai permisivă, atunci scena politică ar putea să se îmbogăţească de multe idei care până acum nu au fost reprezentate politic nici măcar la nivel extra-parlamentar. Legea concurenţei afirmă că atunci când oferta este mai proaspătă şi mai diversificată, calitatea are şanse mai mari să fie „degustată”. O asemenea supoziţie se aplică pentru orice activitate umană, inclusiv pentru cea politică. Continue reading

Necesitatea unei prezenţe creştine în viaţa civică şi politică a României

produs-Sticker-auto-cu-hartaProiectarea valorilor creştine în prim-planul societăţilor europene nu e un lucru nou. Fenomenul a existat dintotdeauna dar a luat o formă politică modernă mai ales după 1945, ca reacţie contra barbariei naziste. În Occident, rădăcinile oficiale ale curentului creştin-democrat, de inspiraţie romano-catolică, par să coboare până la enciclica de secol XIX – Rerum Novarum, a papei Leon XIII. În aceeaşi nuanţă, a îngrijorării Bisericii catolice pentru situaţia socială din Vest, au mai existat enciclice ale papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea sau Benedict al XVI-lea. Dar ideea construirii unei entităţi politice pentru promovarea valorilor creştine în societăţile occidentale nu a rămas un apanaj al catolicismului. În nordul Europei, în state precum Suedia sau Norvegia, protestantismul a inspirat asociaţii civice şi partide politice pe care le-a propus ca o contrapondere la secularismul vremurilor şi la extinderea stângii politice.

În tot acest peisaj, un mare mister este tăcerea ortodoxiei. Ea nu a copiat modelul lansat după 1945 şi a căutat, pe alte căi, să consolideze prezenţa propriilor valori în câmpul politic al Europei de Est, mai ales după 1989. La 25 de ani de la căderea comunismului putem spune că aceste căi alternative, pentru care a optat Ortodoxia, s-au dovedit a fi doar parţial inspirate şi eficiente. Continue reading

Creştin-democraţie şi conservatorism

shaking-handsPractica politică a acestui veac post-ideologic pare să excludă orice doctrină politică forte, preferând maleabilei, dar totuşi venerabilei frontiere stânga şi dreapta un populism indistinct, moale, acomodant. În această devenire, nu pierde stânga nivelatoare, expertă în flatarea pasiunilor joase ale maselor, ci dreapta, înrădăcinată într-o tradiţie spirituală, culturală şi socială sub un perpetuu asediu.

Atât conservatorismul, cât şi creştin-democraţia se definesc în raport cu tradiţia. Simplificând la extrem, aş spune că pentru amândouă tradiţia este expresia unei ordini trasncendente. Într-o viziune creştină conservatoare, există o strânsă legătură între odinea firii şi orânduirea societăţilor umane. De aceea, spre deosebire de meliorismul stângii, dreapta creştină conservatoare porneşte, în filozofia sa, de la acceptarea datelor naturii umane şi a imperfecţiunilor relaţiilor sociale care decurg din acestea, rezistând tentaţiilor ingineriei sociale, care a generat atât industrializarea dezumanizantă, cât şi comunismul. Continue reading

Moldova are nevoie şi vrea autostradă!

Dezvoltarea infrastructurii a constituit mereu o prioritate majoră pentru toţi cei implicaţi în activitatea economică şi socială, atât pentru autoritatea politică, cât şi pentru diferiţii actori privaţi sau pentru societatea civilă. Particularităţile proiectelor de investiţii în infrastructură atrag şi categoria organizaţiilor private care analizează decalajele de infrastructură ca potenţiale oportunităţi sau impedimente pentru afaceri. Continue reading

Creştin-democraţia şi demnitatea umană

crj

«Creştin-democraţia este o doctrină politică de centru-dreapta dezvoltată în ultimele două secole. Are la bază valori precum libertatea, demnitatea umană, subsidiaritatea şi solidaritatea, valori derivate în principal din doctrina socială catolică de secol XIX.

[…] Cea mai importană valoare la care aderă creştin-democraţii este demnitatea umană. Ideea de demnitate umană apare pentru prima oară în limbaj filozofic la Kant. Acesta distinge între preţ şi demnitate. Fiinţele raţionale (oamenii şi Dumnezeu) au demnitate, lucrurile au preţ. Oamenii sunt persoane şi trebuie trataţi ca scopuri în sine. Orice altceva este mijloc şi nu are valoare decât relativ la scopurile noastre. Continue reading

Dialog Filosofic – CONEXIONIS. Bilanţ de an calendaristic

afiswStudenții și masteranzii de la toate facultățile pot participa în fiecare săptămână la dezbaterile interdisciplinare din cadrul Dialogului Filosofic – CONEXIONIS de la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice. Întâlnirile săptămânale au loc miercuri, începând cu ora 20.00, în corpul R al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Dialogul Filosofic, unic în mediul universitar ieșean, își propune să construiască, în anul universitar 2014-2015, o viziune interdisciplinară în jurul subiectelor avute în atenție săptămânal. Continue reading