Necesitatea unei prezenţe creştine în viaţa civică şi politică a României

produs-Sticker-auto-cu-hartaProiectarea valorilor creştine în prim-planul societăţilor europene nu e un lucru nou. Fenomenul a existat dintotdeauna dar a luat o formă politică modernă mai ales după 1945, ca reacţie contra barbariei naziste. În Occident, rădăcinile oficiale ale curentului creştin-democrat, de inspiraţie romano-catolică, par să coboare până la enciclica de secol XIX – Rerum Novarum, a papei Leon XIII. În aceeaşi nuanţă, a îngrijorării Bisericii catolice pentru situaţia socială din Vest, au mai existat enciclice ale papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea sau Benedict al XVI-lea. Dar ideea construirii unei entităţi politice pentru promovarea valorilor creştine în societăţile occidentale nu a rămas un apanaj al catolicismului. În nordul Europei, în state precum Suedia sau Norvegia, protestantismul a inspirat asociaţii civice şi partide politice pe care le-a propus ca o contrapondere la secularismul vremurilor şi la extinderea stângii politice.

În tot acest peisaj, un mare mister este tăcerea ortodoxiei. Ea nu a copiat modelul lansat după 1945 şi a căutat, pe alte căi, să consolideze prezenţa propriilor valori în câmpul politic al Europei de Est, mai ales după 1989. La 25 de ani de la căderea comunismului putem spune că aceste căi alternative, pentru care a optat Ortodoxia, s-au dovedit a fi doar parţial inspirate şi eficiente. Continue reading

Educaţia religioasă şi reancorarea omului în divin

Harta arată cât la sută din populația țărilor UE răspunde pozitiv la întrebarea “Credeți în Dumnezeu?” (sursa: http://www.vox.com, click pe imagine pentru sursa directă)

Ieşirea la rampă a Monicăi Macovei, candidată la prezidenţiale, cu propunerea scoaterii absolvenţilor de Teologie din şcoli şi a înlocuirii Religiei cu Istoria Religiilor a activat pe mulţi dintre cei care, deranjaţi de creştinism, stăteau totuşi în expectativă. În multe ziare importante au apărut articole care binecuvântau apariţia acestei propuneri…iluministe. “Obscurantismul” creştin, pentru a câta oară(?), trebuie învins prin progres şi civilizaţie.

Argumentele noilor progresişti care împart „lumina” sunt de multe ori puerile şi simpliste, dar vorbesc pe limba celor asemenea lor. Din nou se pune în balanţă numărul de biserici construite după 1989, cu cel al şcolilor. Dar nimeni nu spune că în timpul comunismului s-au construit doar şcoli şi a fost limitată drastic ridicarea bisericilor. Mai mult, cum masa de elevi se află în descreştere dramatică, multe şcoli vor deveni în curând muzee iar construirea altora noi este cerută doar propagandistic. Este nevoie de finanţarea celor existente. Continue reading

Felicitările Pascale și politica

250219-250219-2004-politicieni.mp4.snapshot.1Felicitările politice, însă, nu pot fi interpretate de bietul cetăţean decît în tonul unei ipocrizii ieftine. Ele mai mult irită şi stârnesc furia celor umiliţi deja de politicile publice jalnice ale ultimelor guverne. În nici un caz nu renasc speranţa de mai bine şi încrederea în politicieni.

Felicitările politice sunt o dublă insultă.  Continue reading