Volumul „Drept, legislaţie şi libertate” de F.A. Hayek, prezentat de H.R. Patapievici la Bucureşti

Miercuri, 18 februarie a.c., la librăria Bizantină din Bucureşti, Horia-Roman Patapievici, a fost „librar pentru o zi” şi a prezentat mai multe cărţi, printre care şi volumul „Drept, legislaţie şi libertate. O nouă formulare a principiilor liberale de justiţie şi economie politică”, al lui Frierich August von Hayek.

Cartea a fost tradusă de Gabriel Mursa şi a apărut în 2014 la Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cuprinzând toate cele trei volume din studiul lui Hayek referitor la ordinea politică într-o societate liberă: „Reguli şi ordine”, „Mirajul justiţiei sociale” şi „Ordinea politică a oamenilor liberi”.

Astfel, pornind de la unul din principiile de bază ale liberalismului (libertatea este naturală, pe când egalitatea derivă din tipologia instituţiilor umane), Patapievici a amintit de elementul definitoriu şi, totodată, inovator al gândirii lui Hayek, şi anume conceptul de „ordine spontană”. Conform economistului austriac, „ordinea spontană” apare ca urmare a unui proces de adaptare continuă a indivizilor la noile realităţi, iar regulile şi instituţiile sunt rodul evoluţiei social-culturale, scopul acestora fiind de „a consolida certitudinea aşteptărilor”[1].

Economic, „ordinea spontană” reprezintă suma a două mecanisme interconectate, de difuziune a informaţiilor: „cunoaşterea dispersată de sistemul preţurilor este de natură dinamică, în sensul că îi conduce pe indivizi către o revizuire constantă a propriilor planuri. Cunoaşterea dispersată de reguli şi instituţii este stabilizatoare, în sensul că afirmă în mod constant stabilitatea cadrului social în interiorul căruia acţionează individul”[2].

Patapievici, a comparat raţiunea de la baza conceptului de „ordine spontană” cu concluziile lui George Coşbuc referitoare la procesul de formare al folclorului[3], conchizând că acea creativitatea benefică atât pentru individ cât şi pentru comunitate, se poate dezvolta doar în condiţii de libertate, care, inevitabil, duc la unii indivizi la acea spontaneitate creatoare.

[1] Friedrich A. Hayek, Law, Legislations Liberty (vol.I), Rules and Order, Chicago, University of Chicago Press, 1973, p. 106

[2] Stavros Ioannides, The Market, Competition and Democracy, Aldershot, Edward Elgar Publishing, 1992, p. 38.

[3] A se vedea Adriana Fochi, George Coşbuc şi creaţia literară, Bucureşti, Minerva, 1971.