Creştin-democraţia şi demnitatea umană

crj

«Creştin-democraţia este o doctrină politică de centru-dreapta dezvoltată în ultimele două secole. Are la bază valori precum libertatea, demnitatea umană, subsidiaritatea şi solidaritatea, valori derivate în principal din doctrina socială catolică de secol XIX.

[…] Cea mai importană valoare la care aderă creştin-democraţii este demnitatea umană. Ideea de demnitate umană apare pentru prima oară în limbaj filozofic la Kant. Acesta distinge între preţ şi demnitate. Fiinţele raţionale (oamenii şi Dumnezeu) au demnitate, lucrurile au preţ. Oamenii sunt persoane şi trebuie trataţi ca scopuri în sine. Orice altceva este mijloc şi nu are valoare decât relativ la scopurile noastre. Omul, pentru creştini, este creat de Dumnezeu după chipul Lui înzestrează fiinţa umană cu demnitate. Conceptul de „demnitate umană” folosit de creştin-democraţie are o bază religioasă. Perspectiva lor diferă de cea a intelectualilor umanişti care deduc demnitatea umană din raţiune şi din libertatea voinţei, din capacitatea de a raţiona şi de a face alegeri morale. Demnitatea umană este un concept intens vehiculat de partidele creştin-democrate şi nu se confundă întru totul cu cel de drepturi ale omului. Aşa cum nota Ronald Dworkin, însăşi ideea drepturilor omului depinde de ideea vagă, dar puternică a demnităţii umane. Sistemele politice totalitare încalcă demnitatea umană când fac din om un automat într-un stat atotputernic pentru instaurarea unei societăţi ideale.

Demnitatea umană e incompatibilă cu transformarea fiinţei umane în obiect. Omul este subiect, nu obiect al istoriei, este scop, nu mijloc. Viaţa omenească este valoroasă dincolo de orice consideraţiuni legate de utilitate şi preţ, orice ideologie care distinge între viaţa omenească valoroasă şi viaţa omenească lipsită de valoare este antiumană şi trebuie respinsă. Demnitatea umană valorizează simpla existenţă umană ca atare. Omul are demnitate, lucrurile au preţ. Toţi oamenii au demnitate, indiferent de sex, culoare, naţionalitate, vârstă, convingeri politice şi religioase, starea de sănătate sau merit. Demnitatea umană le este recunoscută oamenilor pentru ca aceştia să se poată dezvolta în libertate şi responsabilitate. Garantarea demnităţii umane este scopul ultim al acţiunii politice. Principiile social-politice decurg din imaginea creştină a demnităţii umane. Demnitatea umană pleacă de la ideea fundamentală a tradiţiei iudeo-creştine că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Politicile publice ale partidelor populare se ghidează după concepţia creştină despre om. Aceasta le oferă o bază etică pentru o acţiune politică responsabilă. Statul este în serviciul cetăţenilor, nu invers. Legitimarea statului derivă din capacitatea acestuia de a promova binele comun al cetăţenilor. Omul nu este mijloc pentru stat, ci statul este pentru om».

*Fragment din Costel Stavarache, Creştin-Democraţia, în Ionuţ Sterpan, Dragoş Paul Aligică (editori), Dreapta intelectuală. Teorii şi şcoli de gândire ale dreptei contemporane occidentale, Bucureşti, Humanitas, 2011, pp. 181-200.