Ce așteaptă oamenii de la Klaus Iohannis

Alegerile prezidențiale s-au încheiat iar lucrurile au revenit cumva la firescul lor. Premierul și-a luat vacanță iar politicienii apar mai puțin pe la televiziuni. De fapt, doar cei care își plângeau cu sinceritate neprihănirea în fața Parlamentului au fost subiect de știre Breaking News. Votul românilor de pe 16 noiembrie a fost unul istoric, aşa au clamat mai mulți publiciști. Nu spunem nu, dar suntem mai rezervați în a acorda toate meritele candidatului Klaus Iohannis. Este clar că modul său de acțiune a fost unul diferit în campanie, în parte pentru că nu este obișnuit cu mecanismele politicii dâmbovițene, în parte pentru că și-a propus să fie altfel. Ceea ce la diferenția de contracandidat a fost naturalețea. Chiar și prin stângăciile sale Iohannis a fost mai natural decât Victor Ponta. S-a raportat altfel la mașinațiunile politice, a crezut mai mult în felul său de a fi, a făcut mai des apel la principii decât la cifre. Acum, putem spune că ceea ce toată lumea arăta ca avantaj, poziția lui Victor Ponta de premier, s-a dovedit ulterior a fi un dezavantaj. Pericolul ca un singur partid să controleze toate instituțiile i-a scos pe români la vot și în stradă, iar acest lucru trebuie înțeles atât de câștigători cât și de cei învinși.

Entuziasmul și euforia au fost la ele acasă în marele orașe, duminică pe 16 noiembrie. Până la un punct aceste manifestări sunt de înțeles, oricine are dreptul de ași arăta simpatia și bucuria față de propria opțiune electorală. Totuși, câteva învățăminte trebuie trase din aceste ieșiri în stradă. Dimensiunea spiritului civic este în creștere, astăzi se poate ieși în stradă pentru abuzurile actualului guvern, mâine împotriva viitorului executiv. Nimeni nu este scutit de atitudini contestatare. Asimilarea dintre guvernul Ponta și un regim corupt și represiv, nu denotă doar un mod de percepție ci și felul în care a fost guvernată țara în ultimii doi ani.

Cei mai mulți dintre noi au temerea ca entuziasmul din zilele de 16 sau 17 noiembrie să nu ducă spre o dezamăgire direct proporțională. Ce așteaptă oamenii de la Klaus Iohannis în fond? Pentru ce l-au votat și ce speranțe și-au pus în candidatul dreptei? În primul rând, președintele ales al României trebuie să rămână așa cum este, cu stilul său de a fi, mai puțin agresiv dar nu mai puțin ferm, mai puțin gălăgios dar cu aceeași politețe naturală. Cum bine spunea cineva pe undeva pe internet…. După atâția ani de circ care ne-a ţinut în priză… ar fi timpul să ne plictisim. Dar poate că lucrul cel mai așteptat de la noul președinte este echilibrul. După un deceniu în care spectacolul, atitudinile părtinitoare, războaiele fățișe și uneori murdare între palate au fost la ordinea zile, toată lumea așteaptă normalitatea. Cu toții ne dorim să vedem ce înseamnă cu adevărat comunicarea instituțională, ce înseamnă constituționalitate, ce înseamnă administrarea unei țări pe fondul unei competiții politice oneste.

Echilibru acesta este cuvântul de ordine. Echilibru între instituțiile statului, echilibru între partide, echilibru pe fond și în formă. Dar pe lângă această atitudine, pe lângă acest deziderat, românii mai așteaptă ceva de la Iohannis. Independența justiției este un lucru asumat de noul președinte și cerut insistent de alegători. Cei mai mulți dintre votanți au pus ștampila într-un anumit cadru și de frica eliberării puținilor politicieni corupți condamnați. Ori, orice rabat de la această misiune ar fi pentru fostul primar al Sibiului un eșec ce l-ar putea costa pe termen lung. Echilibrul și independența justiției ne permit să menținem și calea europeană a parcursului nostru extern, ne vor ajuta să reformăm educația și justiția și, sper eu, ne va permite să depolitizăm cele mai multe instituții

Românii au arătat că au maturitatea de a alege ca președinte o persoană de altă etnie și de altă religie ca a majorității Au făcut acest lucru în ciuda tuturor obiecțiilor și a propagandei socialiste. De acum este momentul ca cei investiți cu această încredere să arate că au maturitatea de a pune lucrurile într-o altă ordine. De a stabili un alt clasament al valorilor, de a cultiva alte principii, alte atitudini, un alt fel de a te raporta la realitățile cotidiene. Nu vorbesc aici de jocul politic, care este agresiv, chiar murdar pe toate meridianele, ci mă refer la stilul de a guverna. Corectitudinea, profesionalismul, curaţenia, să înceapă de la propriul partid şi să se extindă către celelalte. Nu doar „ceilalţi” să fie analizaţi sub lupă, ci şi „ai tăi”. Corupţia nu are culoare politică… Şi cetăţenii vor să vadă un alt stil de a guverna, cu toleranţă zero pentru risipă de bani publici. Dacă spiritul și litera legii vor deveni lege, dacă instituțiile își vor respecta atribuțiile și limitele, dacă oamenii vor înțelege să se implice mai mult și nu doar din interes, atunci vom putea spune că și politica este pe drumul maturizării. Că așteptările oamenilor nu mai sunt doar un deziderat de neatins.