Gâlceava numită campanie pentru europarlamentare

Pe 25 aprilie, orele 00.00, cohortele de propagandişti, cărora în acea seară nici măcar berea nu le-a mai tihnit, au pornit cu entuzism şi dragoste pentru popor să convingă electoratul că marfa lor este cea mai bună, mai proaspătă, mai neaoşă, mai oacheşă, pentru a sta pe tarabele Parlamentului European şi a decide viitorul oamenilor din cadrul acestui construct politico-economic sau/şi cultural. Fără a înţelege prea bine de ce fac acest lucru, armatele de tineri în special, adică acea categorie socială căreia toţi zâmbitorii de pe hârtie le promit locuri de muncă şi „viitor de aur”, au împânzit ţara cu afişe. Sunt imuni la ceea ce scrie pe imaginile pe care le lipesc. Cei mai mulţi nu sunt la prima acţiune de acest gen, au deja experienţă şi ştiu că nu este decât o rutină din care primeşti ceva bani. Nici în urmă cu un an, doi, patru sau opt nu s-a schimbat nimic, deşi esenţa mesajelor era aceiaşi.

Acum în ceea ce priveşte pe omul de rând, care trebuie ca timp de o lună să suporte zâmbetele perfide şi uneori de-a dreptul jignitoare care le aruncă diverse personagii de pe panouri, campania aceasta nu-i schimbă viaţa decât la nivel cromatic. Puţină mai multă culoare pe străzi, la fel şi pe la TV, în rest aceleaşi bolborosiri redundante, aceleaşi expresii de strungar (şi aici mă refer la cei care dau în strungă), aceleaşi atitudini limitate. Cel mai afectată este acea parte a electoratului obişnuită cu pomana, încă lipsesc chiolhanele, micii şi berea gratuită sau alte forme de culturalizare în masă. Din acest punct de vedere sper să trăiască o dezamăgire continuă.

Dar lăsând la o parte gluma, lucrurile sunt cu adevărat triste, iar drama este cu atât mai mare cu cât infatuarea depăşeşte cu mult calităţile celor care vânează un loc în Parlamentul European. Se poate folosi şi cuvântul candidează, dar pentru cei mai mulţi, având în vedere discursul, limitele inteligenţei şi obedienţa propagandistică mai definitoriu este vânează. După o scurtă privire aruncată printre ştirile despre campania electorală şi peste discursurile candidaţilor te aduce într-o stare de reală confuzie. Deşi scot foarte mulţi porumbei pe gurile lor neprihănite, temele europene sunt adevărate rara avis pentru euro-candidaţi. Dezbaterile poltice în timpul campaniei electorale au loc tot pe teme locale,  pe chestiuni lipsite de importanţă a căror legătură cu legislativul european este greu de realizat.

După câte se ştie sunt oameni care candidează din nou pentru un loc de euro-deputat, nici unul nu a venit cu un raprot al activităţii sale, nimeni nu se foloseşte de activitatea sa în campania electorală, nici măcar Monica Macovei care a demonstrat că şi românii pot avea iniţiative legislative care să fie votate. Cei care candidează sunt ori mândri (că sunt români) ori (euro)campioni dar nimeni nu vorbeşte cum poate România, care are un număr importat de europarlamentari să-şi impună punctul de vedere, cum poate contribui la consolidarea Uniunii Europene şi a valorilor sale, care este câştigul României şi Europei deopotrivă dacă trimitem oameni pregătiţi la Strasbourg. Să fie asta nepricepere, să fie asta o dovadă a limitării în gândire? Probabil, dar acest lucru ne va condamna să fim mereu la periferia Europei şi nu doar geografic. Avem candidaţi tineri care din păcate rămân înmocirliţi în aceiaşi retorică sterilă. Unul este radical, se isterizează face spectacol în plen, ameninţă comisarii europeni, altul cere alegătorilor să-i schimbe pe cei care sunt recomandaţi de activitatea profesională, asta după ce este un oportunist de aur iar în carieră a excelat mereu doar după intervenţia partidului. Avem propagandişti care în loc să vorbească alegătorilor despre alegerile europene şi cât de important este să-i alegem cu grijă pe cei care-i trimite-m acolo îi cer lui Pontifex Maximus să devină President Maximus.

Dar pe lângă agitatorii care menţin circul în spaţiul media avem şi oameni sau partide care au redactat programe, e drept cam lung şi cam pe lângă subiect. Unele puncte sunt prea lacunare altele prea vagi, se invocă principii şi valori, se propun reforme, dar toate acestea rămân doar pe hârtie. Nimeni nu a ieşit în public să le dezbată, în presă nu prea se găsesc iar la întâlnirile cu electoratul niciunul dintre candidaţi nu le invocă. Dacă le este greu să găsească raţiunea de a purta dezbateri pe teme ce ţin de procesul legislativ european şi de implicarea efectivă României în trasarea vitorului Uniunii, în schimb se simt curios de confortabil când fac ironii josnice unul despre altul.