Felicitările Pascale și politica

250219-250219-2004-politicieni.mp4.snapshot.1Felicitările politice, însă, nu pot fi interpretate de bietul cetăţean decît în tonul unei ipocrizii ieftine. Ele mai mult irită şi stârnesc furia celor umiliţi deja de politicile publice jalnice ale ultimelor guverne. În nici un caz nu renasc speranţa de mai bine şi încrederea în politicieni.

Felicitările politice sunt o dublă insultă. 

Apropierea Sărbătorilor Pascale vine într-un spirit de pietate şi reflecţie interioară pentru o parte dintre români. Pentru alţii, nu neapărat drumul Golgotei e cel mai vizibil ci Învierea, bucuria, triumful primăverii, renaşterea optimismului cotidian. Televiziunile ne inundă căminele cu  imagini amestecate – creştinism şi penitenţă, consumism şi pregătiri gastronomice  furibunde. “Cumpără, cumpără, cumpără!” e îndemnul capitalist la modă, aflat în spatele oricărei ceremonii private, fie ea şi religioase.

Peste toate acestea, prezenţa politicienilor este absolut obligatorie. Ca într-un ritual obsesiv reluat an de an, oamenii politici, deunăzi puşi pe încăierări,  ne vorbesc de împăcare, cuminţenie, înfrânarea vorbei iuţi. Îşi construiesc o imagine de umanişti convinşi, argumentând blajini de ce refuză mini-vacanţe în Seychelles şi Palma de Mallorca, preferînd să rămână acasă, în căldura familiei.

Şi, ca printr-un miracol divin, tot de Sărbători politicianul îşi aduce aminte de umilii alegători. El trimite cărţi poştale cetăţenilor, spunându-şi că acesta e un semn de respect, dar care poate aduce şi profit electoral. Un cuvânt bine spus, o fotografie cu şarm plasată sub ochii alegătorilor, o reînnoire a contractului social între guvernanţi şi guvernaţi. Totul, sub patronajul Învierii lui Hristos! Noi promisiuni de prosperitate şi viaţă demnă.

Felicitările politice, însă, nu pot fi interpretate de bietul cetăţean decît în tonul unei ipocrizii ieftine. Ele mai mult irită şi stârnesc furia celor umiliţi deja de politicile publice jalnice ale ultimelor guverne. În nici un caz nu renasc speranţa de mai bine şi încrederea în politicieni.

Felicitările politice sunt o dublă insultă. În primul rind, politicianul vine şi maculează ultima redută de puritate din viaţa românului: credinţa creştină şi retragerea în bucuria familiei. Politicianul nu se sfiieşte să-l ia pe Hrsitos de partener în actul politic, să se asocieze cu el şi să-l prezinte drept garant al propriilor promisiuni utopice. Apoi, a doua lovitură e dată de însăşi grotescul urării. Deşi politicienii au adus societatea într-un peisaj jalnic, tot ei vin şi urează armonie, fericire şi prosperitate. Hoţul public sau, dacă vreţi mai bland spus, răul administrator, trimite felicitări de mai bine celui pe care tocmai la jefuit şi umilit. Cinic şi terifiant, în acelaşi timp.

La 18 aprilie m-am trezit în cutia poştală cu trei felicitări…sincere. Cea de la Mişcarea Populară avea, pe faţă, imaginea unui politician, şi pe verso – textul ca atare. Cele de la PSD şi PNL erau încarcate cu teme biblice, cu Hristos ieşind triumfător din mormânt. Domnul Nichita constată că “Sărbătoarea Învierii ne luminează sufletele şi ne deschide inimile către bunătate şi speranţă”. Domnul Adomniţei se preface a fi şi el, sufleteşte vorbind, alături de cetăţeni: “Sfintele Sărbători de Paşti să vă umple casa de lumină, armonie şi momente fericite alături de familie şi de cei dragi.”

Primul sentiment, apărut instantaneu la vederea acestor cărţi poştale, a fost dezgustul. Apoi furia, apoi scârba. Nici măcar sărbătorile nu mai sunt ale tale. Politicul le confiscă şi le schimonoseşte. Omul de pe scaunul înalt se insinuează în inimile celor de jos. După câteva zile am revenit asupra gândurilor mele şi am realizat totuşi că domnul Nichita e un mare vizionar. Iar cuvintele sale pot fi adresate multor politicieni, pentru a-i ajuta într-un viitor apropiat, în locul acela de reflecţie personal unde stau acum Fenechiu şi Năstase: “În credinţă vom găsi întotdeauna calea spre adevăr şi iertare”. Aşa să fie, domnule primar!