Casa Rusia. Contactele culturale și economice ruso-române (ne)stabilite la Iași

         Pentru  zilele de 25-26 martie se anunța la Iași o conferință de amploare cu titlul „The next generation perspective on Russian-Romanian conections”.

Manifestarea a fost dedicată dezbaterii proiectului referitor la înființarea în Iaşi a Centrului de Cultură ”Casa Rusia” şi a Centrului de Afaceri Rus în România, două proiecte ce reprezintă o iniţiativă a Grupului de Sprijin şi Dezvoltare Socială FULCRUM și se vor a fi de maximă importanţă pentru viaţa economică, socială şi culturală a oraşului şi a regiunii.

 A fost anunțată prezența la eveniment a prim-ministrului Victor Ponta, a ministrului de externe, Titus Corlăţean, a ambasadorului Federaţiei Ruse în România Oleg S. Malginov și reprezentați ai administrației locale. Aceștia însă nu au fost prezenți, organizatorii motivând că lipsa lor  se datorează problemelor internaționale actuale și crizei din Ucraina.  

Probabil, o deschidere a centrului rus  conform programului  ar fi dus la o furtună în presa românească şi ar fi fost considerată o gafă de proporţii a guvernului socialist. Şi s-ar fi vorbit iar de atracţia lui Ponta faţă de „modele democratice” rusesc şi chinez.  Totuşi, a fost prezent secretarul I al ambasadei Rusiei – Alexander Vinnik care prezentat pe scurt  proiectele de promovare a culturii și limbii ruse. De asemenea, au luat parte la manifeatări  și profesorii și studenții de la Catedra de Slavistică a Facultății de Litere a UAIC.

Din programul inițial făcea  parte prezentarea proiectelor: Centrul de Cultură Rus „Casa Rusia” şi Centrul de Afaceri Ruso-Român, conferinţe şi dezbateri pe teme precum: Istoria şi evoluţia relaţiilor ruso-române în contextul perioadelor istorice, Mass-media şi societatea civilă, Rusia modernă, Specificul mentalităţii ruse, normele şi valorile ruşilor, deosebiri cultural, Tinerii şi cultura rusă, Cultura şi şcoala businessului în Rusia, Curs şi recomandări practice de desfăşurare a businessului cu oamenii de afaceri ruşi.

       Programul a fost în mică măsură respectat, întrucât mare majoritatea vorbitorilor nu s-au prezentat. Nici promovarea evenimentului nu s-a făcut din cauza sensibilității temelor abordate, din cauza rusofobiei existente, poate pe bună dreptate, în societatea românească actuală.  Imaginea rusului în mentalul românesc a fost și persistă a fi negativă, din rău spre mai rău. Această  teză a fost argumentată de prof. univ. Leonte Ivanov, specialist pe probleme de imagologie, domnia sa având publicate o serie de studii despre imaginea rusului în literatura română. Prezența îndelungată a trupelor rusești și trasarea frontierelor nepotrivite de-a lungul istoriei fiind principalele chestiuni ce au indus o atitudine sceptică față de tot ce există spre Est. La fel, și un dezinteres total al românilor față de Rusia şi civilizaţia rusă,  care persistă și astăzi.

            Chiar acest dezinteres produce diverse efecte: prea puțini mai învață limba rusă, existând prea  puține traduceri din rusă, majoritatea traducerilor venind pe filieră occidentală; de asemenea, puțini oameni de afaceri români colaborează cu oamenii de afaceri din Est, manifestând o neîncredere reciprocă. În acest context, s-a pus în discuție următoarea teză: „sărăcia regiunii Moldova se datorează și faptului că menține slabe contacte cu producătorii din Est” fiind nevoită să importe diverse materii prime sau produse finite din Vest la un preț mai scump. Nici la nivel înalt nu s-a încercat construirea căilor de acces (drumuri bune, autostrăzi, căi ferate) care ar facilita colaborarea cu Republica Moldova, cu Ucraina sau Rusia, de fapt neexistând proiecte în acest sens, sau disponibilitate politică.

Secretarul ambasadei ruse pe probleme culturale, Alexander Vinnik  a prezentat agenția „Rosatrudnicestvo” și programul strategic referitor la promovarea limbii ruse în străinătate. Acesta a manifestat o atitudine conciliantă, deschisă la dialog și la colaborare, declarând nu este în măsură să comenteze sau să judece evenimentele din politica externă a Rusiei.

Organizatorii au relatat că la București, Cluj și Timișoara există deja centre ale culturii ruse, manifestând intenția de a înființa și la Iași un asemenea centru. Vorbitorii au  mai relatat câte ceva despre „Ruskii Mir Funtation” – societate rusească care se preocupă de promovarea culturii în străinătate. Această fundație oferă finanțare pentru diverse proiecte ce se referă la relațiile  cu Rusia, iar orice organizație sau persoană fizică poate depune proiecte pentru diverse granturi oferite de „Ruskii Mir”.

În final, reprezentantul Rusiei s-a declarat neîncrezător că centrele de cultură rusă  și de afaceri la Iași se vor deschide peste opt luni, în cel mai bun caz, și că sunt în proces de discuții și tatonări cu Ambasada Rusă care și-a arătat disponibilitate pentru susținerea acestor proiecte.

Discursul celor care au fost cooptaţi în acest eveniment a fost întru-cîtva nerealist (situaţie taxată şi de întrebările din sală). Apelul hotărât doar la relaţii culturale şi economice, cu evitarea suspicioasă a oricăror comentarii despre politic, e greu de pus în practică. De 300 de ani moştenim situaţii similare care se perpetuează, în oglindă, şi în prezent.  Şi oricât ar dori românii să depăşească aceste resentimente…nu o pot face…atât timp cât liderii statului rus nu intră în altă eră şi nu-şi depăşesc pornirile dominatoare. Practic, nu ai cum să stai relaxat la o masă de convivi, să vorbeşti despre Puşkin, Tolstoi şi Pasternak, şi a doua zi să afli că tancurile ruseşti ţi-au vizitat rudele.  După cum suna şi titlul evenimentului – „The next generation perspective on Russian-Romanian conections” – relaţiile acestea au două capete. Astfel încât e nevoie de voinţă şi schimbare nu doar la români. Dacă aceasta nu se va face, ca politică oficială a statului rus, şi nu privind doar  opiniile particulare ale unor intelectuali ruşi care se pot voiaja prin România, Casa Rusia nu ar fi decât un mare bluf. Ea ar fi întâmpinată cu maximă suspiciune de către ieşeni, mai ales că Iaşul este capitala simbolică şi pentru partea de Moldovă care suferă încă sub presiunile permanente ale Moscovei.