Ratăciri si confuzii

În goana după modele şi din îndărădnicia „implementărilor”, clasa politică operează cu termeni aproximativi, inadecvaţi realităţilor româneşti. Ba mai mult, bruscheză, agresează până la anulare o serie de repere şi valori care au constituit dintotdeauna tăria românească şi pilonii de rezistenţă ai identităţii naţionale.

Percepţiile şi aprecierile societăţii româneşti de azi sunt tributare unor clişee abil lansate şi vinovat colportate de către falşi formatori de opinie. Românii sunt intoxicaţi  cu bună ştiinţă, sunt deturnaţi de la dreapta cugetare şi purtare prin campanii subtile promovate prin presă şi televiziune care influenţeză negativ şi le deformează percepţia generală asupre binelui şi răului.

Astăzi românii nu mai disting funcţiile, calităţile şi determinările liderilor de orice fel.  Parveniţii de azi erijaţi în directori de conştiinţă civică au coborât grila de judecată şi apreciere a societăţii româneşti la sub-nivelul lor de înţelegere a rolului şi datoriei faţă de societate. Au coborât ştacheta sau au distorsionat pur şi simplu reperele/criteriile de apreciere şi percepţie a românilor în raport cu funcţia, competenţele şi misiunea lor în aparatul de stat şi în societate. Capitaliştii noştri sunt apreciaţi după cifra de afaceri cu statul şi miliardele acaparate prin diverse inginerii financiare, diplomaţii doar pentru vasta lor cultură şi pentru cunoaştera protocolului diplomatic, oamenii de cultură doar după diplome ori titluri universitare şi academice, oamenii politici după virtuozitatea oratorică, „inteligenţa” dovedită în a inventarea unor „găselniţe” – aparent legale, dar care de multe ori sfidează grosolan Codul Penal – prin care-şi pot căpătui partizanii cu funcţii sau fonduri de la buget, câştigate în baza unor licitaţii trucate… Atât şi nimic mai mult…Până şi ierarhii noştri sunt apreciaţi după abilităţile lor manageriale, după câte păduri, izlazuri şi heleştee au revendicat şi recuperat.

Se înţelege că în mod firesc astfel de cazuri generează confuzie şi declanşează false judecăţi de valoare. Pentru a ieşi la liman ar trebui restaurate, în primul rând, criteriile de selecţie a elitelor şi statuate public valorile specifice fiecărei categorii socio-profesionale. Trebuie spus că oamenii de afacerii îşi merită acest nume după ce realmente construiesc o afacere independentă de contractele cu bugetul de stat, când întreprinderea lor asigură un mare număr de locuri de muncă, când a părăsit definitiv practicile evazioniste şi îşi plăteşte cinstit şi constant impozitele. Diplomaţii ar trebui apreciaţi după tact, abilitate şi consecvenţa cu care urmăresc realizarea misiunilor încredinţate, iar oamenii de cultură să fie preţuiţi, mai cu seamă, pentru opera lor. De asemenea, oamenii politici trebuie cântăriţi – eventual votaţi – pentru înţelepciunea dovedită şi pătrunderea adâncă a realităţilor, iar arhiereii să fie preţuiţi pentru evlavia şi credinţa în Hristos, pentru statornicia lor în propăvăduirea Evangheliei…

Dar pentru corectarea acestor confuzii şi rătăciri şcoala românească trebuie să redevină Şcoală. Reforma profundă a unei societăţii porneşte întotdeauna de la educaţie, iar societatea românească are nevoie de Educatori înzestraţi, nu doar cu darurile cunoştinţei, ci şi cu conştiinţa misiunii lor. Apariţia şi cristalizarea noii generaţii de intelectuali ai perioadei interbelice (Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Dinu Noica, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Vintilă Horia), care „au tradus şi expus în forme universale frumuseţea şi bogăţia sufletului românesc” nu poate fi concepute fără sistemul Spiru Haret şi nici fără influenţa spirituală a unor mari dascăli ca: Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Sextil Puşcariu, Simion Mehedinţi, Nae Ionescu. Astfel, credem noi, educatori de mâine ai tineretului trebuie să posede nu doar metodă şi talent pedagogic, ci şi curajul depăşirii unor false bariere impuse de premisele sub-aprecierii de genul „aparţinem unei culturi minore” şi, mai cu seamă, să aibă curajul ruperii unor zăgazuri sufleteşti care să re-confirme fenomenul românesc.