Curtea domnească din Iași și „arta restaurării” profitabile

        În jurul anului 1900, cercurile politice de la Bucureşti au decis să restaureze principalele monumente istorice din Iaşi: Curtea domnească, biserica Sf. Nicolae Domnesc şi biserica mănăstirii Sf. Trei Ierarhi. Iniţiativa a bucurat nespus pe ieşeni, însă după începerea lucrărilor elita culturală moldavă a fost oripilată de soluţiile de „restaurare” folosite de arhitecţii implicaţi: Lecomte du Nouy şi I. D. Berindei. Biserica mănăstirii Sf. Trei Ierarhi a fost profund modificată faţă de ctitoria lui Vasile Lupu, iar biserica Sf. Nicolae Domnesc, construită de Ştefan cel Mare, a fost practic demolată şi reconstruită din temelie. În timpul lucrărilor de la Palatul Administrativ, ridicat pe ruinele Curţii domneşti, au fost descoperite o sumedenie de fundaţii şi pivniţe ce au aparţinut cândva palatelor domnilor Moldovei. Marea majoritate a acestora au fost sacrificate pentru a face loc noului Palat Administrativ şi de Justiţie, actualul Palat al Culturii din Iaşi. Rememorând aceste „restaurări”, marele istoric Nicolae Iorga a consemnat cu amărăciune următoarele: „biserica Sf. Nicolae a fost înlocuită cu jucăria de zahăr a răposatului Lecomte du Nouy şi nu poţi face un pas aici (în Iaşi-n.n.), fără să întâlneşti clădirile unui om care n-a avut simţul ţării şi a călcat în picioare tot ce este al nostru, pentru a face lucrurile greoaie şi nepotrivite, ca şi acel oribil palat, care este o copie a Palatului de Justiţie din Paris, încercare neizbutită a unui arhitect plagiator”.

    La o sută de ani de la aceste evenimente, Curtea domnească din Iaşi, împreună cu Palatul Culturii sunt din nou – din nefericire – victima unei „restaurări”. Ce nu s-a distrus acum un secol din Curtea domnească, astăzi se sparge, se acoperă cu pământ şi se betonează, în numele unei „restaurări” care nu se mai practică nicăieri în lumea civilizată, de factură europeană. Din câte am auzit şi am văzut în fotografiile ce circulă pe internet, vestigiile Curţii domneşti ce se păstrează sub pardoselile actualului Palat al Culturii nu ocupă o suprafaţă prea mare. Se pare că este vorba de un număr de circa 10 camere (nici măcar 5% din suprafaţa Palatului), situate la parter şi subsol, unde pot fi vizionate pe viu ruinele şi beciurile palatelor domneşti vechi de sute de ani. În oricare altă ţară din Uniunea Europeană, o asemenea comoară istorică ar fi curăţată, consolidată şi expusă sub o pardoseală de sticlă spre a fi admirată de generaţiile prezente şi viitoare. La noi însă, se acoperă cu pământ şi se betonează, în numele unei „restaurări” dezaprobată de marea majoritate a specialiştilor din lumea întreagă.                                               
Pentru a mai salva ceva, Ministerul Culturii ar trebui sa revizuiasca intelegerile cu proiectantul si executantul lucrarii. Galeriile subterane ar trebui curatate de toata mizeria care s-a strans acolo de secole, trebuie abandonata ideea imbracarii cu beton a unei bune parti din vestigiile medievale, iar acestea trebuie curatate si restaurate. Pentru vizualizare pot exista mai multe variante. Cea mai de dorit este solutia cu pardoseala transparenta din sticla, la parter. De asemenea s-ar putea aplica, concomitent, si solutii de vizitare subterana a ramasitelor batranelor ziduri ale Moldovei. Executantul si proiectantul spun ca aceste lucruri sunt imposibil de realizat si imbraca decizia in argumente fals stiintifice, cind, de fapt, totul tine doar de posibilitatea mentinerii cheltuielilor la o suma minima, pentru maximizarea profitului.
Având în vedere gravitatea situaţiei, rugăm pe domnul Puiu Haşotti, istoric şi arheolog, dar mai ales Ministru al Culturii şi apărător al moştenirii cultural-istorice a neamului românesc, pe onorabilii profesori şi specialişti din Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi din Comisia Naţională de Arheologie să intervină în al douăsprezecelea ceas şi să oprească „restaurarea” Palatului Culturii de la Iaşi a cărei finalitate sigură va fi distrugerea definitivă a ultimelor rămăşiţe din vechea Curte a domnilor Moldovei.

Ruinele Curţii domneşti la anul 1900 (foto după Ilustraţia, an XIV, 1925)

One thought on “Curtea domnească din Iași și „arta restaurării” profitabile

  1. Sa-i multumim fierbinte doamnei arheolog Stela Cheptea. Daca nu se baga de la inceput in acest proiect, asa cum se baga peste tot ca musca, multe vestigii nu mai erau amenintate. Sub atenta ingrijire a distinsei doamne, constructorii au mai bagat sub placa de beton si alte vestigii medievale deosebit de interesante si valoroase.
    Vezi, cum se intampa> tocmai acolo trebuia implantat mega proiectul ala, taman peste ceea ce mai dovedeste trecutul nostru. Asa ca sa stearga totul ca un burete si sa puna in loc chinezarii.
    Felicitari tuturor celor care-si zic istorici si arheologi!

Comments are closed.