Dispariția Seniorilor

Interesat fiind de alegerile prezidențiale din Franța, am redeschis televizorul dupa o bună perioada de timp în care pentru mine acesta a reprezentat o simplă piesă de mobilier. Inevitabil, curiozitatea m-a facut sa zăbovesc mai mult decât era cazul privind și la personajele politice autohtone, care se pregătesc de iminentul scrutin local. Am constatat cu frustrare că noii sau vechii politruci ne consideră în continuare o gașca de idioți si incearcă sa ne mâne in permanență precum o turmă de vite… Adunătura de ridicoli semidocţi care însă ne propune solutii mesianice, are reprezentanți de seamă în persoana stimabilului deputat Daniel Oajdea, individ care și-a cumparat jilțul din Parlament vânzând locuri in căminele din campusul studentesc ieșean. Tabloul salvatorilor este întregit de mulți alți eroi naționali: Diana Tușa, Nicolae Bănicioiu, Raluca Turcan, Victor Ponta, etc. „Vedetele” actuale sunt personificări ale unor hiene înfometate, avide să se înfrupte din leșul care a devenit România…

Lipsa valorilor reale şi a unor voci civice cel puțin decente, aşa cum există în orice societate stabilă şi matură, au creat un vid fără precedent in chiar inima comunităţii noastre. Naivitatea puerilă de care dă dovadă poporul român si lipsa unor seniori veritabili care să indice Calea, permit unor escroci precum Dan Diaconescu să se înfățișeze ca demni salvatori al națiunii. Circul mediatic dirijat cu abilitate de Mihai Gâdea, Mircea Badea, sau jurnaliști de teapa lui Bogdan Chiriac si Sorin Roșca Stănescu, întrețin si exploatează până la epuizare frivolitatea gândirii românului de rând.

În ultimul deceniu, lipsa unor personalităţi tip vârf de lance, cu o construție morală solidă si profundă, a acutizat haosul, mergându-se până la cronicizarea confuziei și neantului în care ne găsim. Școala bunului-simț din perioada interbelică a avut discipoli remarcabili in persoana lui Petre Țuțea, Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Corneliu Coposu sau Ion Rațiu. Veridicitatea valorii lor era oferită tocmai de o educația solidă, de capacitatea de a disocia binele de rău, de critica civică şi dezinteresată a vieţii societăţii, calități ce lipsesc cu desăvârșire azi fripturiștilor şi mediocrilor care ne poluează permanent prin intermediul mass-media. Probitatea morală a Seniorilor amintiți mai sus nu ar fi putut fi pusă niciodată sub semnul întrebării, spre deosebire de profilul „candid” al indivizilor care fac astăzi flotări în emisiune sau a „deontologilor” care încearcă să ne convingă ca albastrul e albastru și cercul e rotund. Disputele politice şi sociale nu mai sunt purtate în arena elitelor, cu decenţă şi inspiraţie inteligentă, ci intr-o cocină mediatică plină de vulgarităţi. Personajele penibile care sunt astăzi formatori de opinie și care încearcă să se impună prin tot soiul de mijloace, cel puțin josnice, ar fi fost ridiculizate într-o polemică cu oricare dintre vocile demne ale seniorilor. Resimţim enorm lipsa unor echilibratori ai vieţii noastre cotidiene şi a unor repere cu care să putem compara „tinerele” speranţe ce ni se arătă drept salvatori ai naţiunii.

Demagogia care acum ne este servită in presă și la televizor a devenit cancerul societății românești și ne aruncă intr-un abis al mizeriei fără precedent în istoria României postdecembriste. Daca nu dorim sa ne reîntoarcem într-o epocă de piatră a civilizației, se impune urgent o schimbare a actorilor publici actuali. Trăim deja de prea mult timp într-o telenovelă indiană, mai mult decât jenant regizată politic. Pentru a pune capăt parodiei sinistre în care respirăm cotidian trebuie să încetăm, după cum spunea regratatul Octavian Paler, să facem mereu haz de necaz şi să amenajăm un talcioc pe orice golgotă.

Câtă vreme locurile lăsate libere de oamenii de calibru nu vor fi ocupate de noi Seniori, indiferent de vârstă sau aparatenență politică, dar care dau autoritate şi seriozitate reală cuvântului, şi care se pot pune dezinteresaţi în slujba civismului, vom fi înghițiți tot mai mult de mlaștina și noroiul nimicniciei.